VOINŢA DE PUTERE CA CUNOAŞTERE:BIOLOGIA IMPULS ULUI COGNITIV. PERSPECTIVISMUL

VOLUNTAD DE PODER R

 

 

 

 

 

493 . Adevărul este acea formă de eroare fără de care o anumită specie de vieţuitoare nu ar putea trăi. Valoarea pentru viaţă decide în cele din urmă.

 

494. Este improbabil ca “cunoaşterea” noastră să ajungă mai departe decât este nevoie efectiv pentru conservarea vieţii. Morfologia ne arată felul în care simţurile, nervii, dar şi creierul se dezvoltă în raport cu dificultatea nutriţiei.

 

495. Dacă moralitatea formulei “nu trebuie să minţi” a fost respinsă, – ” simţul pentru adevăr ” trebuie să se legitimeze înaintea altui for; – ca mijloc al conservării omului, ca voinţă de putere.

 

De asemenea, iubirea noastră pentru frumos este şi ea voinţă modelatoare. Ambele simţuri se presupun reciproc; simţul realului este mij locul de a dobândi puterea pentru a modela lucrurile conform dorinţei proprii. Plăcerea modeIării şi a remodelării – o plăcere originară ! Putem inţelege numai o lume pe care am jăcut-o noi înşine.

 

496. Despre diversitatea cunoaşterii. A urmări relaţia proprie cu multe altele (sau relaţia speciei) – cum ar putea fi aceasta “cunoaşterea” celuilalt! Modul de a cunoaşte şi de a recunoaşte reprezintă însăşi una dintre condiţiile de existenţă; pe de altă parte, concluzia că nu pot să existe (pentrunoi înşine) alte specii de intelect decât acelea care ne conservă este un act pripit: această condiţie reală este poate doar întâmplătoare şi poate lipsită cu totul de necesitate. Aparatul nostru de cunoaştere nu este orientat spre “cunoaştere”.

 

497. Cele mai crezute “adevăruri” a priori sunt pentru mine ipoteze până în detaliu, de pildă legea cauzalităţii, obişnuinţe foarte bine asimilate ale credinţei, atât de încorporate încât a nu mai crede în ele ar conduce la dispariţia genului. Dar sunt ele prin aceasta adevăruri? Ce concluzie ! C a ş i când adevărul ar fi demonstrat prin faptul că omul continuă să existe !

 

498. Cât de mult este intelectul nostru o consecinţă a condiţiilor de existenţă -: noi nu l-am avea, dacă nu am avea nevoie de el, şi nu l-ain avea astfel, dacă nu am fi avut astfel nevoie de el, dacă noi am putea trăi şi altfel.

499. “Gândirea” înseamnă în stările primitive (pre-oq

image_pdfScaricare PDFimage_printStampare testo
(Visited 98 times, 1 visits today)